Nicolae Titulescu

martie 16. Nicolae Titulescu (în continuare N.T.) se naşte la Craiova, în familia magistratului Ion Titulescu, preşedinte al Curtii de Apel din localitate.

mai-iunie. N.T. obţine premiul de onoare la examenul de bacalaureat susţinut la Colegiul „Carol I” din Craiova.

La concursul de drept civil şi de drept comercial al facultăţilor de drept din Franţa, N.T. obţine premiul „Ernest Beaumont” şi titlul de laureat, cu lucrarea Effet des actes à titre gratuit, consentis sous le régime de communauté, soit par la femme seule, soit par les deux conjoints au profit d’un enfant du premier lit, d’un enfant commun ou d’un tiers.

N.T. trece licenţa în drept fiind clasificat întâiul pe facultate cu un maximum de 17 bile albe din 18.

aprilie 29 (stil nou). Casatoria lui N.T. cu Ecaterina (Catherine) Titulescu.

ianuarie 29. Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor aprobă transferul lui N.T. la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti.

• iulie 29-august 10. Conferinţa de Pace de la Bucureşti (România, Grecia, Muntenegru, Serbia şi Bulgaria).
• august 10. N.T. este numit în Comisia pentru delimitarea frontierei în sudul Dobrogei, constituită în urma Conferinţei de Pace de la Bucureşti.
• decembrie 20. N.T. rosteşte în Camera Deputaţilor un remarcabil discurs intitulat Pozitia României fata de evenimentele din Balcani.

• mai 3. N.T. rosteşte, la Ploiesti, discursul intitulat Inima României în care se pronunţă pentru unirea Transilvaniei cu România şi pentru abandonarea politicii de neutralitate, prin angajarea României în război alături de Aliaţi.

• martie 18. La Buftea, este semnat Tratatul preliminar de pace între România si Puterile Centrale, pe baza căruia încep, la Bucureşti, la 22 martie, tratativele în vederea încheierii păcii.
• aprilie 9. Sfatul Ţării de la Chişinău hotărăşte unirea Basarabiei cu România.
• mai 7. Tratatul de pace de la Bucureşti dintre România, pe de o parte, şi Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia, pe de altă parte. România este nevoită să cedeze Dobrogea, să accepte rectificări de frontieră pe linia Carpaţilor şi să încheie înrobitoare convenţii economice.
• iulie 18. N.T. soseşte la Paris cu un grup de patrioţi români, Take Ionescu, Octavian Goga, Vasile Lucaciu, pentru a mobiliza opinia publică împotriva planurilor avansate de Puterile Centrale de dezmembrare a ţării, încercând să obtină simpatie şi sprijin pentru cauza desavârşirii unităţii naţionale a României.
• iulie 19. Se constituie, în Italia, Comitetul de Acţiune al Românilor din Transilvania, Banat, Bucovina, cu scopul de a organiza prizonierii români din armata austro-ungară în legiuni care să participe la lupta alături de armata italiană.
• septembrie 6. Crearea Consiliului National al Unităţii Române, având ca preşedinte pe Take Ionescu, iar ca vicepreşedinti pe Vasile Lucaciu, Octavian Goga, dr. Constantin Angelescu şi Ioan Th. Florescu, din care făcea parte şi Nicolae Titulescu; va fi recunoscut, în acelasi an, ca exponent al intereselor poporului român, de către guvernele francez (12 octombrie), american (5 noiembrie), englez (11 noiembrie), italian (22 noiembrie).
• noiembrie 28. Consiliul Naţional Român din Bucovina hotărăşte unirea Bucovinei cu România.
• decembrie 1. Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, la care au participat peste 100.000 de români veniţi din toate părţile Transilvaniei şi Banatului, proclamă unirea Transilvaniei cu România.

• ianuarie 10. Intră în vigoare Pactul Ligii Naţiunilor (Societăţii Naţiunilor), dată ce marchează începutul activităţii Ligii Naţiunilor (Societăţii Naţiunilor). România se număra printre membrii fondatori.
• aprilie 20. N.T. este numit prim-delegat al României la Conferinţa de Pace de la Paris.
• iunie 4. Împreună cu Ioan Cantacuzino, N.T. semnează, din partea României, Tratatul de Pace de la Trianon, între Puterile Aliate şi Asociate, pe de o parte, şi Ungaria, pe de altă parte, prin care se recunoaşte pe plan internaţional Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.
• iunie 13. N.T. este numit ministru de Finanţe în guvernul Alexandru Averescu-Take Ionescu.
• iulie 16. N.T. semnează, la Spa, Acordul privind reparaţiile datorate de Germania puterilor învingătoare în Primul Război Mondial; României i se atribuie numai cota de 1% din totalul reparaţiilor germane şi 10,55% din cele orientale (de la Ungaria, Austria, Bulgaria).
• august 12. N.T. obţine un acord între România şi Marea Britanie, prin care guvernul englez îşi recunoaşte obligaţiile economice decurgând din daunele suportate de România în Primul Război Mondial.
• august 27. N.T. e numit, alături de Thoma Ionescu şi Dimitrie Negulescu, delegat al României la Societatea Naţiunilor.
• decembrie 8. N.T. semnează, la Paris, contractul definitiv prin care obţine, din partea guvernului francez, un important împrumut acordat României.

• iulie 3. N.T. vorbeşte la „Lyceum-Club” din Londra în legatură cu evoluţia social-economică postbelică din România şi procesele economice la scară mondială.

• martie 26. N.T. solicită membrilor Legaţiei române de la Londra să stabilească contacte cu presa britanică („The Times”, „Observer”, „Daily Telegraph”) pentru a expune punctul de vedere românesc în problemele integrităţii teritoriale a României.
• aprilie 1. N.T. este numit delegat permanent al României la Societatea Naţiunilor.
• mai 15. N.T. relatează, din Londra, despre convorbirea avută cu prim-ministrul Marii Britanii despre Legea minelor din România.
• mai 24. N.T. are, la Londra, o convorbire cu premierul britanic James Ramsay MacDonald, primind din partea demnitarului britanic asigurări de sprijin pentru apărarea integrităţii teritoriale a României.
• iulie 15. N.T. intervine pe lânga Edouard Herriot, prim-ministru al Franţei, pentru ca acesta să sprijine „egalitatea de regim” între statele mari şi mici la Conferinţa Internaţională de la Londra privind reparaţiile.
• iulie 16-august 16. La Londra se desfăşoară Conferinţa Internaţională în domeniul reparaţiilor de război (Planul Dawes). N.T. a condus delegaţia română la această conferinţă. A desfăşurat o amplă acţiune pregătitoare de informare şi documentare, de elaborare a documentelor fundamentând punctul de vedere românesc, a susţinut activ şi a apărat viguros interesele româneşti.
• septembrie 25. N.T. expune la Geneva, la cea de a V-a sesiune a Adunării Societăţii Naţiunilor, în Comisia a III-a, punctul de vedere al României în problema reglementării paşnice a diferendelor internationale.
• octombrie 2. Protocolul de la Geneva asupra reglementării paşnice a diferendelor internaţionale scoate războiul în afara legii.
• decembrie 19. Aflat la Londra, N.T. întreprinde demersuri energice la Ministerul de Finanţe si la Foreign Office pentru participarea României la Conferinţa miniştrilor de Finanţe de la Paris consacrată reparaţiilor.

• ianuarie 8. La Universitatea Columbia din New York, N.T. face un expozeu despre situaţia Europei postbelice, pronunţându-se contra revizuirii tratatelor şi pentru lărgirea şi diversificarea colaborării între statele europene.
• decembrie 3. În calitate de delegat al României în Consiliul Societăţii Naţiunilor, în şedinţele a III-a şi a IV-a a celei de-a 43-a sesiuni, N.T. susţine necesitatea ajutorării financiare a oricărui stat căzut victimă a agresiunii.
• decembrie 4. N.T. informează asupra discuţiei pe care a avut-o cu Eric Drummond, secretarul general al Societăţii Naţiunilor, în cadrul careia i-a cerut sporirea numărului funcţionarilor români în Secretariatul Societăţii Naţiunilor.
• decembrie 9. N.T. intervine în Consiliul Societăţii Naţiunilor în problema competenţei Comisiei Europene a Dunării.

• ianuarie 24-februarie 1. N.T. efectuează o vizită în Italia.
• februarie 2-14. N.T. efectuează o vizită oficiala în Franţa.
• N.T. discută, la Paris, cu Raymond Poincaré, Aristide Briand si Philippe Berthelot în legatură cu posibilităţile de intensificare a relaţiilor economice româno-franceze şi perspectivele de realizare a Pactului Briand-Kellogg.
• februarie 21-25. La Cap Martin şi Menton, N.T. are două întrevederi cu Gustav Stresemann, ministrul de Externe al Germaniei, în cadrul cărora abordează problemele în litigiu dintre România şi Germania.
• martie 4. La Geneva, are loc o întâlnire a miniştrilor de Externe ai statelor membre ale Micii Întelegeri (E. Beneš, V. Marinkovic si N.T.), care prilejuieşte o analiză a situaţiei politice generale şi definirea liniei de urmat de către Organizaţie.
• iunie 20-22. La Bucureşti, se desfăşoară lucrările Conferinţei miniştrilor de Externe ai statelor membre ale Micii Întelegeri, care afirmă continuitatea liniei politice a organizaţiei şi hotărârea de a adera la Pactul Briand-Kellogg.
• iulie 31. N.T. este numit trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Londra.
• septembrie 4. România aderă la Tratatul multilateral pentru renunţarea la război ca instrument de politică naţională (Pactul Briand-Kellogg).
• noiembrie 20. N.T. este numit reprezentant permanent al României în Consiliul Societăţii Naţiunilor şi delegat permanent la Societatea Naţiunilor.
• noiembrie 29. N.T. informează asupra convorbirii cu Winston Churchill în care expune punctul de vedere al României în problema reparaţiilor şi a campaniei lordului Sidney Harold Rothermere în favoarea revizuirii tratatelor.
• decembrie 14. N.T. informează asupra conţinutului convorbirilor avute cu A. Briand, G. Stresemann si A. Chamberlain pentru apărarea intereselor româneşti în problema reparaţiilor.

• ianuarie 3-20. La Haga, se desfăşoară lucrările celei de a doua faze a Conferinţei Internaţionale în problema reparaţiilor de război (Planul Young). N.T. participă la Conferinţă alături de G.G. Mironescu şi I. Lugosianu.
• ianuarie 20. În sedinţa pentru examinarea proiectului de acord asupra Planului Young, N.T. expune rezervele României faţă de acest plan.
• ianuarie 22. N.T. acordă un interviu agenţiei „Rador” asupra rezultatului Conferinţei Internaţionale de la Haga în domeniul reparaţiilor de război, precum şi în legătură cu chestiunea tribunalelor arbitrale mixte şi a competenţei lor.
• februarie 17-martie 24. România participă la Conferinţa economică internaţională de la Geneva, consacrată acţiunii pentru ieşirea din criza economică.
• martie 13. N.T. este numit preşedinte al delegaţiei române la Conferinţa pentru codificarea dreptului internaţional.
• mai 13. N.T. este ales membru de onoare al Academiei Române.
• iunie 27. Miniştrii de Externe ai României, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei semnează, la Strbské Plešo, un Acord complementar la tratatele existente între statele Micii Înţelegeri, marcând, de fapt, primul acord politic comun al Micii Înţelegeri, care întăreşte coeziunea internă a acesteia.
• septembrie 10. În calitate de preşedinte al celei de-a XI-a sesiuni ordinare a Adunării Societăţii Naţiunilor, N.T. rosteşte discursul de deschidere.
• septembrie 16. N.T. propune construirea unei Case internaţionale a presei pentru ziariştii acreditaţi pe lângă Societatea Naţiunilor.
• octombrie 3. În calitate de preşedinte al celei de-a XI-a sesiuni a Adunării Societăţii Naţiunilor, N.T. aduce un omagiu memoriei lui Gustav Stresemann, fostul ministru de Externe al Germaniei.
• octombrie 4. N.T. rosteşte, în calitate de preşedinte, cuvântul de închidere a celei de-a XI-a sesiuni ordinare a Adunării Societăţii Naţiunilor.
• octombrie 16. N.T. este numit membru al Curţii Permanente de Arbitraj de la Haga.
• noiembrie 5. În cadrul întrevederilor de la Roma cu B. Mussolini si D. Grandi, N.T. îsi exprimă îngrijorarea faţă de politica revizionistă pe care o promova Italia fascistă.
• noiembrie 17-20. România participă la cea de-a doua Conferinţă economică internaţională de la Geneva, consacrată acţiunii pentru ieşirea din criza economică.
• noiembrie 19. La Universitatea din Cambridge, N.T. rosteşte conferinţa Progresul ideii de pace.

• februarie 9. N.T. ia cuvântul în cadrul Conferinţei de dezarmare, sprijinind propunerea franceză de organizare şi desfăşurare a lucrărilor.
• februarie 25. N.T. refuză propunerea de a fi ales preşedinte al Adunării Extraordinare a Societăţii Naţiunilor în vederea discutării conflictului chino-japonez.
• februarie 26. N.T. este desemnat preşedintele delegaţiei române la Conferinţa de dezarmare.
• martie 2. N.T. are convorbiri cu M.M. Litvinov, comisar al poporului pentru Afacerile Externe al URSS, şi A. Zaleski, ministru de Externe al Poloniei, în legatură cu încheierea unui pact de neagresiune româno-sovietic.
• martie 7. N.T. rosteşte un memorabil discurs în cadrul Adunării Extraordinare a Societăţii Naţiunilor în problema conflictului chino-japonez, formulând principiile călăuzitoare ale oricărei soluţii viitoare.
• martie 9. Delegaţii japonezi şi chinezi la Societatea Naţiunilor exprimă mulţumiri lui N.T. pentru discursul rostit în chestiunea conflictului chino-japonez.
• martie 11. Adunarea Extraordinară a Societăţii Naţiunilor votează o rezoluţie inspirată, în mare măsură, de ideile avansate de N.T. în discursul său din 7 martie. N.T. a intervenit personal în acest sens, pe lânga J. Paul-Boncour şi E. Beneš, însărcinaţi cu redactarea rezoluţiei.
• martie 14. N.T. are o amplă convorbire cu E. Beneš, ministru de Externe al Cehoslovaciei, şi V. Marinkovic, ministru de Externe al Iugoslaviei, în legatură cu Uniunea Economică Danubiană.
• martie 15. N.T. se reîntâlneşte cu E. Beneš, cu care are un larg schimb de păreri asupra situaţiei internaţionale şi, în acest cadru, asupra poziţiilor României şi Cehoslovaciei faţă de Uniunea Economică Danubiană.
• martie 16. N.T. relatează, din Geneva, asupra convorbirii avute în ajun cu André Tardieu, prim-ministru al Frantei, în legătură cu proiectul francez privind acordurile economice între statele dunărene.
• aprilie 11-12. N.T. are două întrevederi cu André Tardieu, prim-ministru al Frantei, în care se abordează diferite aspecte politice şi economice ale Uniunii Economice Danubiene, precum şi asistenţa financiară pentru România.
• aprilie 13. N.T. se întâlneşte şi discută cu A. Tardieu, E. Beneš si V. Marinkovic în legătură cu Uniunea Economică Danubiană.
• aprilie 22. N.T. se întâlneşte şi discută cu Heinrich Brüning, cancelar şi ministru de Externe al Germaniei, J. Paul-Boncour, ministru de Externe al Frantei, E. Beneš, ministru de Externe al Cehoslovaciei, şi Bernard Wilhelm Bülow, secretar de stat la Ministerul de Externe german, în legătură cu problemele dezarmării, reparaţiilor de război şi ale realizării Uniunii Economice Danubiene.
• iunie 16-iulie 9. Conferinţa Internaţională în domeniul reparaţiilor de război (Anularea Planului Young). N.T. a fost preşedintele delegaţiei române la Conferinţă.
• iunie 20. N.T. abordează cu Edouard Herriot, prim-ministru al Frantei, cu ministrul de Finanţe francez şi cu expertul financiar Charles Rist, problema situaţiei financiare a României. N.T. supune unei riguroase analize critice propunerile lui Charles Rist.
• iunie 21. N.T. informează, din Lausanne, despre convorbirile avute cu E. Herriot, prim-ministru al Frantei, privind asistenţa financiară acordată de Franţa României.
• iunie 23. N.T. relatează asupra întrevederii avute la Lausanne cu V. Marinkovic, ministru de Externe al Iugoslaviei, şi E. Beneš, ministru de Externe al Cehoslovaciei, în chestiunea reparaţiilor.
• iulie 8. La Conferinţa pentru reparatii de la Lausanne, N.T. face o declaraţie în care prezintă poziţia României în chestiunea reparaţiilor.
• iulie 9. N.T. comunică regelui Carol al II-lea şi prim-ministrului Alexandru Vaida-Voevod observaţiile sale asupra acordurilor realizate la Conferinţa de la Lausanne în domeniul reparaţiilor din punctul de vedere al intereselor româneşti.
• august 4. N.T. face propuneri guvernului român privind linia de conduită pe care trebuie să o urmeze România în chestiunea dezarmării.
• august 17. N.T. este numit reprezentant al guvernului român în comitetul creat de Conferinţa de la Lausanne pentru studierea măsurilor necesare refacerii economice a ţărilor din Europa Centrală şi Orientală.
• septembrie 21. N.T. este împuternicit de guvernul român să negocieze şi să parafeze un pact de neagresiune cu URSS.
• septembrie 30. N.T. acordă un interviu Agentiei „Reuter” în care apreciază că formula propusă de URSS pentru încheierea unui pact de neagresiune nu ţine seama de interesele legitime ale României.
• octombrie 20. N.T. primeşte portofoliul Afacerilor Straine, condiţionând acceptarea de păstrarea sa permanenta în funcţie, dincolo de fluctuaţiile guvernamentale.
• octombrie 22. La deschiderea celei de-a treia Conferinţe Balcanice de la Bucureşti, N.T. pronunţă un discurs în care pledează pentru consolidarea colaborării între naţiunile balcanice şi subliniază rolul pe care îl au în acest sens conferinţele balcanice.
• noiembrie 23. Parlamentul român declară, în unanimitate, drept inacceptabil proiectul pactului de neagresiune dintre România si URSS în varianta avansată de guvernul sovietic.

• ianuarie 4. N.T. are o întrevedere cu Bogoljub Jevtic la Belgrad.
• ianuarie 22-23. La Zabreb, se desfăşoară lucrările Consiliului Permanent al Micii Înţelegeri care abordează: atragerea Bulgariei în Înţelegerea Balcanică, posibilitatea aderării Albaniei la Înţelegerea Balcanică, politica hitleristă în Saar şi Austria, relaţiile României, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei cu Uniunea Sovietică.
• ianuarie 25-28. N.T. are convorbiri, alături de Gheorghe Tătărescu, cu N. Musanov, prim-ministru al Bulgariei, prilejuite de vizita regelui Boris al Bulgariei în România.
• februarie 9. N.T. semnează la Atena, în numele României, alături de reprezentanţii Turciei, Greciei şi Iugoslaviei, Pactul Înţelegerii Balcanice, organizaţie defensivă şi antirevizionistă.
• aprilie 4. N.T. răspunde, în Parlamentul român, interpelărilor lui Constantin I.C. Brătianu, Iuliu Maniu şi Gheorghe Brătianu, reafirmând coordonatele politicii externe româneşti: menţinerea statu-quo-ului european, apărarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a României, colaborarea cu toate statele având interese comune.
• aprilie 16-19. N.T. efectuează o vizită în Franţa, la invitatia lui Jean Louis Barthou, ministru de Externe al Franţei.
• aprilie 30. N.T. rosteşte discursul de deschidere a celei de-a II-a sesiuni a Consiliului Economic al Micii Înţelegeri, pledând pentru intensificarea şi diversificarea cooperării economice între statele membre.
• mai 10-11. N.T. conferă, la Bucureşti, cu ministrul de Externe al Poloniei, Józef Beck.
• mai 11-13. N.T. şi Tevfik Rüstü Aras realizează la Bucuresti, cu ocazia vizitei ministrului de Externe turc, un larg schimb de păreri asupra problemelor europene şi a problemelor regionale.
• mai 15. N.T. conferă, la Belgrad, cu Tevfik Rüstü Aras şi Bogoljub Jevtic, în legătură cu rezervele exprimate de Grecia cu privire la ratificarea Pactului Balcanic. România, Turcia şi Iugoslavia hotărăsc să încheie convenţii militare bilaterale sau multilaterale între ele, fără Grecia, conform obligaţiilor ce le revin din Pactul Balcanic.
• mai 26. N.T. se întâlneşte, la Belgrad, cu Bogoljub Jevtic, abordând evoluţia negocierilor în domeniul dezarmării şi posibilitatea încheierii unui pact de neagresiune cu Bulgaria.
• mai. La Menton, N.T. are convorbiri cu M.M. Litvinov privind condiţiile stabilirii relaţiilor diplomatice dintre România şi URSS.
• iunie 9. România şi URSS stabilesc, prin schimb de note între ministrii de Externe ai celor doua ţări, N.T. şi M.M. Litvinov, relaţii diplomatice, procedând, totodată, la numirea şefilor misiunilor diplomatice respective la Moscova şi Bucuresti.
• iunie 16-19. La Bucureşti, au loc lucrările primei Conferinţe a Micii Înţelegeri a Presei.
• iunie 18-20. N.T. participă la cea de a V-a sesiune a Consiliului Permanent al Micii Întelegeri de la Bucureşti, care analizează o gamă largă de probleme: ineficienţa negocierilor privind reducerea şi limitarea armamentelor, accentuarea tendinţelor revizioniste, instabilitatea politică, persistenţa crizei economice şi financiare.
• iunie 20. N.T. rosteşte o cuvântare la dineul dat în onoarea lui Jean Louis Barthou, ministru de Externe al Frantei, cu prilejul vizitei acestuia în România, în care evocă tradiţiile relaţiilor de prietenie româno-franceze, subliniind necesitatea unor noi acţiuni pentru consolidarea securităţii şi păcii în Europa.
• iunie 20-23. N.T. abordează, la Bucuresti, cu Jean Louis Barthou, ministru de Externe al Frantei, problema realizării unui pact regional de consultare, neagresiune şi de asistenţă mutuală („Pactul Oriental”).
• iunie 21. N.T. ia cuvântul la şedinţa solemnă a Corpurilor legiuitoare desfaşurată cu prilejul vizitei lui Jean Louis Barthou în România.
• august 1. Aflat la Cap Martin, N.T. informează despre acţiunea diplomatică a României pentru aderarea la Pactul Oriental.
• august 22. N.T. este numit şef al delegaţiei române la cea de-a XV-a sesiune ordinară a Adunării Societăţii Naţiunilor.
• octombrie 9. Asasinarea, de către teroriştii fascişti croaţi, la Marsilia, a regelui Alexandru I al Iugoslaviei şi a lui Jean Louis Barthou, ministru de Externe al Frantei.
• octombrie 30-noiembrie 2. La Ankara, au loc lucrările Consiliului Permanent al Înţelegerii Balcanice, care aprobă Statutul Înţelegerii Balcanice şi Statutul Consiliului Economic Consultativ al Înţelegerii Balcanice.
• noiembrie 2. Aflat la Ankara, N.T. semnează Statutul Înţelegerii Balcanice şi Statutul Consiliului Economic Consultativ al Înţelegerii Balcanice.
• noiembrie 5-6. N.T. face o vizită la Sofia, unde are convorbiri cu regele Boris, cu premierul Kimon Gheorghiev şi cu ministrul de Externe.
• noiembrie 24. N.T. participă la sesiunea Consiliului Permanent al Înţelegerii Balcanice de la Geneva.
• noiembrie 26-27. La Paris, N.T. are convorbiri cu unii membri ai guvernului francez, printre care Pierre Laval, Pierre Etienne Flandin, Edouard Herriot, Georges Mandel în legatură cu diverse probleme internaţionale şi, în special, cu Pactul Oriental.
• decembrie 10. La sesiunea extraordinară a Consiliului Societăţii Naţiunilor, N.T. rosteşte un discurs în care subliniază semnificaţia politică a atentatelor, relaţia dintre revizionism şi terorism, cerând luarea de măsuri pentru preîntâmpinarea atentatelor şi asasinatelor politice.
• decembrie 12. În numele statelor membre ale Micii Întelegeri, N.T. adresează o notă ambasadorului Argentinei la Roma, José Maria Cantilo, prin care anunţă adeziunea Micii Înţelegeri la Pactul de neagresiune şi conciliaţiune de la Rio de Janeiro, semnat la 10 octombrie 1933.
• Sfârsitul anului. N.T. este ales preşedinte al Academiei Diplomatice Internaţionale de la Paris.

• ianuarie 24. La cea de-a 90-a sesiune a Consiliului Societăţii Naţiunilor, N.T. prezintţ raportul Comitetului de Trei pentru relaţiile dintre Uruguay şi URSS.
• martie 11. Consiliile Permanente ale Micii Înţelegeri şi Înţelegerii Balcanice adoptă o atitudine de fermă dezaprobare a ocupării de către Germania a zonei demilitarizate renane.
• martie 18. La cea de-a 91-a sesiune (extraordinară) a Consiliului Societăţii Naţiunilor, întrunită la Londra, N.T. rosteţte, în numele Micii Înţelegeri, un discurs condamnând actul agresiv al Germaniei hitleriste, cerând măsuri pentru întărirea securităţii şi legalităţii.
• aprilie 9. La Geneva, N.T. are convorbiri cu Anthony Eden, ministru de Externe al Marii Britanii, în legătură cu eşecul politicii engleze de sancţiuni contra Italiei.
• mai 4-6. Consiliul Permanent al Înţelegerii Balcanice, întrunit la Belgrad, analizează mijloacele cele mai eficace de aplicare a politicii regionale de securitate a organizaţiei.
• mai 6-8. La Belgrad, se desfăşoară cea de-a X-a sesiune a Consiliului Permanent al Micii Înţelegeri, care subliniază unitatea de gândire şi acţiune a statelor membre în problemele internaţionale la ordinea zilei: respectarea frontierelor şi a dispozitiilor tratatelor, independenţa Austriei şi restaurarea Habsburgilor, raporturile cu Franţa şi Anglia, cu Uniunea Sovietică, cu Italia, Germania şi Ungaria. Se hotărăşte convocarea unei reuniuni a şefilor de stat ai celor trei ţări membre în zilele de 6-8 iunie 1936, la Bucureşti.
• mai 13. La cea de-a 92-a sesiune a Consiliului Societăţii Naţiunilor, N.T. susţine acordarea unui loc în Consiliu reprezentantului Chinei.
• iunie 6-8. Conferinţa şefilor de stat ai ţărilor membre ale Micii Înţelegeri se pronunţă în favoarea încheierii unui Pact de alianţă unică între Franţa şi Mica Înţelegere, pentru crearea unui Comandament unic al celor trei armate şi pentru o atitudine similară cu cea a Franţei şi Angliei în problema ridicării sancţiunilor.
• iunie 11. N.T. rosteşte un discurs la deschiderea Conferinţei de constituire a „Asociaţiei Presei Înţelegerii Balcanice”, ţinută la Bucureşti, în care, evocând trecutul statelor balcanice, relevă valenţele şi exigenţele colaborării statelor din această regiune, responsabilităţile şi posibilităţile presei în această operă.
• iunie 15. N.T. rosteşte un discurs la dejunul dat în onoarea marchizului Lefèvre d’Ormesson, ministrul Franţei la Bucureşti, cu prilejul încheierii misiunii acestuia în România.
• iunie 16. Cu prilejul încheierii misiunii diplomatice în România a dr. Ricardo Olivera, ministrul Argentinei la Bucureşti, N.T. rosteşte un discurs în care evocă relaţiile ţării noastre cu Argentina şi, în general, cu ţările Americii Latine.
• iunie 17. La încheierea misiunii diplomatice în România a nunţiului apostolic, Valerio Valeri, N.T. rosteşte un discurs referitor la relaţiile ţării noastre cu Vaticanul.
• iunie 26. La cea de-a 92-a sesiune a Consiliului Societăţii Naţiunilor, N.T. rosteşte un important discurs prin care respinge cererea guvernului chilian pentru reforma Pactului Societăţii Naţiunilor.
• iulie 1. N.T. intervine, la Geneva, în Adunarea Societăţii Naţiunilor, protestând împotriva ieşirii violente a ziariştilor fascişti italieni faţă de Hailé Sélassié.
• iulie 9. La Conferinţa de la Montreux, N.T. susţine necesitatea ca regimul Strâmtorilor Mării Negre să garanteze securitatea tuturor ţărilor situate în regiune.
• iulie 13. N.T. este proclamat senator pe viaţă de Parlamentul român.
• iulie 14. Prim-ministrul Gheorghe Tătărescu, Nicolae Titulescu, Ion Inculeţ si Victor Antonescu semnează o „platformă-program”, fixând liniile directoare ale politicii externe românesti, reconfirmând mandatul ministrului Afacerilor Străine în problemele internaţionale.
• iulie 15. Consiliul de Miniştri al României aprobă în unanimitate politica externă promovată de către N.T., încredinţându-i mandatul de a urmări aceleaşi principii şi obiective.
• iulie 21. La Montreux, N.T. elaborează, împreună cu M.M. Litvinov, comisarul pentru Afaceri Externe al URSS, un proiect de tratat româno-sovietic care urma să reglementeze, pe baza respectării reciproce a integrităţii teritoriale, independenţei şi suveranităţii, asistenţa mutuală între cele două state în cazul agresiunii împotriva unuia dintre ele.
• iulie 29. Într-un interviu acordat ziarului „Le Temps”, N.T. formulează cererea României de suprimare a Comisiei Europene a Dunării, demonstrând incompatibilitatea între funcţiile acesteia şi suveranitatea statului român.
• august 29. Sub pretextul unei remanieri guvernamentale, pentru „omogenizarea” Cabinetului, N.T. este înlăturat din guvernul condus de Gheorghe Tătărescu.

• octombrie-decembrie. Aflat la Saint-Moritz, Cap Martin şi Monte Carlo, N.T. face însemnări zilnice referitoare la evenimentele politice europene şi întrevederile sale cu diferite personalităţi politice.

• ianuarie 5. N.T. îşi întocmeste testamentul, în care îşi exprimă dorinţa de a fi înmormântat la Braşov, în inima Transilvaniei.
• martie 9. N.T. adresează un amplu memoriu lui Carol al II-lea privind relaţiile româno-sovietice, în care analizează istoricul Basarabiei, autodeterminarea din 1918, Tratatul din 1920, tratativele româno-ruse (sovietice) din anii 1921-1936, convorbirile Titulescu-Litvinov de la Talloires.
• iunie 26-28. Guvernul URSS adresează două note ultimative României, cerând părăsirea imediată, de către administraţia şi armata română, a teritoriului Basarabiei şi Bucovinei de Nord.
• august 30. La Viena, se semnează documentele „arbitrajului” germano-italian („Dictatul de la Viena”) prin care partea de nord-vest a Transilvaniei (43.492 km2 si 2.667.000 locuitori, în majoritate români) este smulsă României şi predată Ungariei horthyste. Germania şi Italia garantează noile frontiere ale României.
• septembrie 7. Se semnează tratatul de frontieră româno-bulgar de la Craiova, prin care partea de sud a Dobrogei („Cadrilaterul”, adică judeţele Durostor si Caliacra) intră în componenţa Bulgariei.
• decembrie 10. N.T. adresează, din Cannes, o scrisoare prim-ministrului Marii Britanii, Winston Churchill, în care îşi exprima dorinţa de a se alătura acţiunii Aliaților.