12 iunie 1939, Londra. Edward Wood Halifax, ministrul Afacerilor Străine al Marii Britanii, mulţumeşte lui Nicolae Titulescu pentru trimiterea unei copii a interviului acordat de către acesta ziarului „L’Epoque“, pe care mărturiseşte că l-a citit „cu mare interes“.

12 iunie 1939, Londra. Anthony Eden, fostul ministru al Afacerilor Străine al Marii Britanii, îi mulţumeşte lui Nicolae Titulescu pentru comunicarea interviului acordat de către acesta ziarului francez „L’Epoque“, pentru care îşi manifestă interesul, exprimând diplomatului român dorinţa de a-l revedea.

17 octombrie 1940, Geneva. Nicolae Titulescu închiriază pe o perioadă de 3 luni, începând cu 22 octombrie 1940, o cameră blindată pentru documente şi valori la Credit Suisse.

18 august 1941, Cannes. Extras din registrul de decese pe anul 1941 al Primăriei din Cannes pe numele Nicolae Titulescu (decedat la 17 martie 1941, la Hotel Carlton).

Până la moarte, prieteni statornici.

25–26 octombrie 1938, Monte Carlo. Însemnări zilnice ale lui Nicolae Titulescu.

Chiar dacă nu a mai frecventat cancelariile diplomatice şi organizaţiile internaţionale, Nicolae Titulescu a continuat să comunice cu personalităţi ale lumii occidentale, cu importante ziare, agenţii de presă şi prestigioşi jurnalişti.

12 mai 1939. Nicolae Titulescu către Cornelia (Nelly) Nenişor, sora sa: „Rabd şi sufăr de 3 ani şi nu văd un semn de înţelegere de nicăieri“.

Primăvara lui 1940, Paris. Destrămat sufleteşte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, împotriva căruia luptase cu toate forţele sale, istovit de boală, Nicolae Titulescu nu mai este decât umbra celui care fusese altădată. Amputările teritoriale ale României din vara anului 1940 îi vor da lovitura de graţie, plasându-l într-o dureroasă agonie.

23 octombrie 1940, Cannes. Într-o scrisoare adresată Generalului Ion Antonescu, Nicolae Titulescu face o analiză detaliată a trei probleme distincte ale politicii externe româneşti: relaţiile româno-germane, relaţiile româno-italiene şi relaţiile româno-sovietice.

23 octombrie 1940, Cannes. Nicolae Titulescu adresează o scrisoare Generalului Ion Antonescu în care îi solicită să fie însărcinat cu conducerea unei legaţii în America Latină.

22–24 octombrie 1944. Ziarul „Fapta“ (Bucureşti) nu era singura publicaţie românească care susţinea că „Nicolae Titulescu a fost asasinat“.

Martie 1941. Ecouri în presa americană, de limba engleză şi română, ale trecerii în nefiinţă a lui Nicolae Titulescu.

1940. Una din ultimile fotografii ale marelui diplomat și om de stat român.

Martie 1941. Ecouri în presa americană, de limba engleză şi română, ale trecerii în nefiinţă a lui Nicolae Titulescu.

Presa franceză reacționează la vestea decesului eminentului om politic și diplomat român.

24 martie 1941, Cannes. Sicriul cu trupul neînsufleţit al lui Nicolae Titulescu este scos pe braţe din Biserica „Sf. Mihail“.

24 martie 1941, Cannes. În timpul ceremoniei de înmormântare a marelui Român.

24 martie 1941, Cannes. Sora lui Nicolae Titulescu, Cornelia Nenişor, părăseşte Biserica „Sf. Mihail“, după încheierea ceremoniei de înmormântare a lui Nicolae Titulescu.

24 martie 1941, Cannes. Urmat de membrii familiei, de prieteni, colaboratori, oameni politici şi diplomaţi, români şi străini. În imagine, Catherine Titulescu conduce pe marele dispărut până la cripta ce i-a fost rezervată în cimitirul Bisericii „Sf. Mihail“.

Presa franceză reacționează la vestea decesului eminentului om politic și diplomat român.

Presa franceză reacționează la vestea decesului eminentului om politic și diplomat român.

Martie 1941. Ecouri în presa americană, de limba engleză şi română, ale trecerii în nefiinţă a lui Nicolae Titulescu.

4 martie 1940, Paris. Nicolae Titulescu îşi modifică dispoziţiile testamentare anterioare de ordin civil, menţinând sensul şi substanţa celor politice: „Dacă aş dori să dau acestui testament o deviză, aş spune că el este opera unui om prin mintea căruia n-a trecut niciodată, dar absolut niciodată, un alt gând decât acela în legătură cu interesele Ţării şi ale Neamului Românesc“.

4 martie 1940, Paris. Nicolae Titulescu îşi modifică dispoziţiile testamentare anterioare de ordin civil, menţinând sensul şi substanţa celor politice: „Dacă aş dori să dau acestui testament o deviză, aş spune că el este opera unui om prin mintea căruia n-a trecut niciodată, dar absolut niciodată, un alt gând decât acela în legătură cu interesele Ţării şi ale Neamului Românesc“.

5 ianuarie 1940, Saint-Moritz (Elveţia). Testament făcut de Nicolae Titulescu şi autentificat la aceeaşi dată de către Legaţia României la Berna. „În ce mă priveşte, cum m-am considerat totdeauna ca un soldat al teritoriilor alipite României între 1918 şi 1920, doresc să fiu îngropat la Braşov într-un loc ceva mai la o parte. Prietenii mei din Ardeal vor şti să găsească un loc potrivit dorinţei mele. Take Ionescu sus la Sinaia şi eu la picioarele lui, jos la Braşov, pentru repausul etern, este felul cel mai convenabil şi doresc ca locuitorii Braşovului să accepte rugămintea mea“.

5 ianuarie 1940, Saint-Moritz (Elveţia). Testament făcut de Nicolae Titulescu şi autentificat la aceeaşi dată de către Legaţia României la Berna. „În ce mă priveşte, cum m-am considerat totdeauna ca un soldat al teritoriilor alipite României între 1918 şi 1920, doresc să fiu îngropat la Braşov într-un loc ceva mai la o parte. Prietenii mei din Ardeal vor şti să găsească un loc potrivit dorinţei mele. Take Ionescu sus la Sinaia şi eu la picioarele lui, jos la Braşov, pentru repausul etern, este felul cel mai convenabil şi doresc ca locuitorii Braşovului să accepte rugămintea mea“.

Presa franceză reacționează la vestea decesului eminentului om politic și diplomat român.

Marele „Tit“ a fost osândit să aibă destinul Casandrei. „Deschideţi ochii: catastrofa a venit“. A avertizat, dar în zadar!

27 mai 1940, Paris. Carnet de treceri la vamă, valabil pentru un an, eliberat de Touring Club de France, pe numele lui Nicolae Titulescu. De remarcat că acesta nu mai avea intrare în Germania, Austria, Franţa (ocupată), Cehoslovacia, Polonia şi Ţările de Jos.

Presa franceză reacționează la vestea decesului eminentului om politic și diplomat român.

Harta României. Octombrie 1940.

24 martie 1941, Cannes. Sicriul cu trupul neînsufleţit al lui Nicolae Titulescu, înfăşurat în tricolorul românesc şi înconjurat cu flori, având deasupra „Steaua României“, depus în Biserica „Sf. Mihail“ pentru un ultim omagiu din partea familiei, rudelor, prietenilor și oficialităţilor.

Marele „Tit“ a fost osândit să aibă destinul Casandrei. „Deschideţi ochii: catastrofa a venit“. A avertizat, dar în zadar!

Mâinile lui Nicolae Titulescu au rămas în memoria vizuală a tuturor celor care l-au cunoscut și i-au urmărit fascinați gesturile din timpul discursurilor sale.

Patul de suferinţă în care Nicolae Titulescu şi-a petrecut ultimele clipe de viaţă.

24 martie 1941, Cannes. Elena Văcărescu soseşte pentru a aduce un ultim omagiu lui Nicolae Titulescu, căruia i-a fost colaboratoare şi prietenă.

24 martie 1941. La ceremonia înmormântării lui Nicolae Titulescu, printre cei prezenţi s-a aflat, cu titlu privat, şi Joseph Paul-Boncour, fost Prim-Ministru şi ministru al Afacerilor Străine al Franţei.

Cannes. Biserica ortodoxă rusă „Sf. Mihail“.